|
Unui cititor de carte
Noi suntem într-o casă
luminoasă. Noi suntem în camera cu dulcege arome brune....
Noi zăbovim aici bucuroşi
şi eu stau goală în faţa ta. Tu spui :
”Tremură în lungile mele
braţe, micuţo!” Eu tremur şi mă topesc.
Apoi există un fotoliu, o
carte şi o veche lampă, sub care faţa ta pare mai în vârstă.
Ea luminează atotuitătoarele tale mâini citinde , somnoros
înflorindul tău vis despre o altă viaţă. Ea populează rodia
singuratică a nebuniei mele. Când citeşti aşa şi eu stau
culcată în faţa picioarelor tale pe covor, pisica ta obosită,
atunci nu adorm, o nu! Te contemplez cu un ochi închis şi
multe gânduri se strecoară în capul meu . Mă gândesc, că mi-e
dor de tine, când citeşti aşa . Mi-e dor de tine şi, când tu
acum adormi încet . De aceea te trezesc din când in când
discret , atunci ochii tăi mă văd doar pe mine pentru o vreme.
Dacă ei se închid, te trezesc din nou cu un uşor muşcător
sărut. (Da, da , sunt pisica ta fatală, dragul meu.)
Ai adormit deasupra cărţii.
Mâna ta citindă alunecă în jos peste rânduri.
Ea cade şi rămâne
suspendată în aer. Eu o ling, dar tu nu ştii.....
poezie
tradusă din lb. germană în lb. română de Daniel Pop
|
deutsche
Frauen
und Männer