Rostam       Primele   picături  de  ploaie. Prin   crăpăturile   din  copaci  privesc  luminând  sfinţii  aurii.  Nori  de  noapte  şi  păsări  se   amestecă  şi  coboară.     Călăreţi !  Ce  negri  sunt  ochii  voştri, în  care  se  oglindeşte  pădurea. Negre  sunt  şi  turnurile,  spre   care  vă  grăbiţi. Un  gingaş   domnitor  ineleaza  acolo  mâinile  şi  măsoară  sălile  cu  paşi  puternici.     Încâlcit  viseaza  calul  său  în  curte  înaintea   marii  bătălii. Grăbită  linge  căţeaua  piciorul  lui  glisând  în  trecere   şi  trepţile  de  sub  el. Palidă  aleargă  după  el  dansatoarea,  palidă   de  cuvinte  de  adio.     Rostam,  a  strigat   mama,   Rostam,  au  strigat  oamenii, Rostam  -   a  strigat   palida, Rostam  Rostam .... Puncte  negre   erau   gurile   călăreţilor în  noaptea  mai  neagră ,  când  au  salutat  principele  lor, şi  stelele  sunau  în  cristaline  potire  peste  cel  ce  se  îndepărta.   Unde  stai  tu  culcat  acum, unde  călăreşti  tu  acum, Rostam ? Ce  îţi  visează, ce  şopteşti  tu  calului  tău  în  blajina  ureche, Rostam ? Ce  cânţi  tu  încetişor  acolo,  unde  eşti ?   Unde  eşti  tu,   Rostam  ?  Oh,   ce   mult   este   de   atunci.....         Poezie   tradusă   din  lb. germană   în   lb.  română  de   Daniel  Pop

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Über die Steppe    Frauen und  Männer    Neue Werke    Kurzvita   Portrait    Favoriten    Buch bestellen   Meine Leitsterne   Kontakt    Translations