Un  amar  trandafir  sălbatic

Un  amar  trandafir  sălbatic  îmi  creşte  din  gură - eu  vorbesc  doar  de  tine.

Deşi  mirosul  tău  nu  e  de  găsit, ca  şi  urmele  picioarelor  tale 

pe  măreţele  bălţi  ale  oraşului,  pe  care  le-ai  zdrobit  furios.

Vorbesc  săptămâni  în  şir  de   tine,  şi  gura  mea  este  uscată  de  gelozie.

Gura  mea  este  castelul  albinelor. Ele  sărbătoresc  iarna  înlăuntrul  său.

De-am  cutreiera  acum  împreună  prin  străzile  negre,

aşi  fi  vorbit  ca  întotdeauna  numai  de  tine,  şi  tu  ai  căsca  regeşte 

şi  copitele  cailor  ar   fi  zăngănit:  subţire ,  ca  şi  cum  un  fluture  de  noapte 

şi-ar  scărpina   aripile  de  un  cristal.  Aşa  geros  este.

Nu  eu  îti  spun  cu  artificiala  voce  supărată - îmbracă-te  mai  călduros.

Nu  eu  îţi  fac  semn  cu  mâna  la  fereastră. Nu  mie  îmi  faci  semn  cu  mâna  înapoi.

De-am  cutreiera  împreună  prin  străzile  negre,  te-aş  omorî.

Dar  asta  nu  mi-ar  ajuta,  deoarece  iubirea  e  ca  zăpada -  ea  arde  în 

ochi  chiar  dacă  închidem  ochii.

                                                              text tradus din lb. germană in lb. română de Daniel Pop