Prieten
Când m-am trezit , fereastra era deschisă şi ploaia, înfaşurată în vechile perdele ale bunicii , privea ca o mireasă înăuntru în cameră. Pianul era ud şi lucea şi îmi reproşa : "Aşa un pian frumos şi tu înca nu ai învăţat să cânţi." Ploaia păşi mai aproape în încăpere. Acest zgomot ... mă gândesc la monede generoase aruncate pe masă . Aşa bate ploaia toba la sfârşitul lui mai. Un bărbat şedea în fotoliu cu faţa spre fereastră şi bea din ceaşca mea. Ploua pe el şi pe ziarul său de dimineaţă . El citea şi agita mănuşa . Eu mă întrebam cum ar fi dacă m-aşi trezi şi dacă acest bărbat nu ar exista . Aşi lua micul dejun singură m-aşi aşeza şi aşi scrie: "Dragă jurnalule de memorii, astăzi plouă" sau aşa ceva ... "Bună dimineaţa" am spus eu şi el s-a întors. Mă privea şi îşi agita mănuşa mai repede. "Ce face economia" am întrebat eu. El m-a luat imediat în poalele sale şi a început să povestească. Ploaia bătea toba uşor împotriva noastră . Pantoful lui de casă căzu la pământ, în timp ce el povestea : Banking.... domnul şi aşa mort .... ştii tu de fapt ce este inflaţia ... dobânzi ... dezordine grosieră şi aşa mai departe ... Pe undeva miorlăiau pisici . "Groaznic" am gândit. "Cănd se bat, se tăvălesc în grădină ca nebunele şi distrug toate florile." El povestea şi povestea. El sorbea din când în când cafea din ceaşca mea şi a aşezat-o înapoi pe muchia pianului . Am văzut trei fire albe în părul său. Vedeam ploaia retrăgându-se şi peste acoperişuri grăbindu-se spre alte oraşe. Mă vedeam în oglindă : şedeam în poalele unui bărbat şi i-am trecut mâna prin păr. Mi-am văzut jurnalul răsfoindu-se singur fără speranţă.
pentru Ruprecht
text tradus din lb. germană în lb. română de Daniel Pop
|
![]() |
Über die Steppe