Micul   meu   vapor   se   leagănă   pe   valuri.

Pescarii   stau   la   mal,

privesc   lacului   adânc   în   ochi.

Scoica  viseaza   la   şoaptele   tandre.

Tu   eşti   departe,   aşa   departe……

Micul   meu   vapor   înoată   spre   zare.

Oamenii  spun,   că   aş   fi   frumoasă,  dar   eu    râd ,  eu   râd   doar.

Dacă    vii,   în  cazul   în   care   vii,  trebuie   să    mă   iei,

ca   pe   o  stea  din   cutia   de   papcarton,   şi   să   mă   ridici  sus.  Foarte   sus.

El   şedea   aici,   dar   nu   era   el.   Un   stol   de   porumbei   s-a   aşezat   pe   palmele  copiilor,   pe   spinările   motanilor   grăbiţi.  Oraşul   era   plin   de   urmele   lui.

Eu   am   rătăcit   împrejur,   am   oprit   fiecare   bărbat   cu   puternic   miros   sălbatic.

I-am   ucis   pe   fiecare   dintre   ei,   căci   ei   nu   erau   el.   Am   rătăcit   împrejur.

Fetiţele   îşi   vindeau   farmecele   la   piaţă.   Ele   mi-au   povestit   despre   el   şi   de

atât   de   puternicul   lui   miros   sălbatic   şi   de   mersul   sigur,   pe   care   l-a   alergat. 

Eu   le-am   ucis,   căci   imaginea   lui   pâlpâia   în   ochii   lor   mari   de   curve.

Eu   am   rătăcit   împrejur.   Roşeaţa   tocmai   linsese   picioarele   stelelor, 

când   l-am   ajuns   în   sfârşit   la   marginea   oraşului.   L-am   vânat   până   a  devenit   foarte   micuţ   şi   s-a   pierdut   în   iarba   moale.   Am   îngenuncheat.  L-am   aşezat  pe   mână.

Am   dus   mâna   la   ochi,   apoi   la   gură. 

Am   mâncat   trupul   fugarului   meu   ca   pe   o   senzuală   fragă.

text   tradus   din  lb. germană   în  lb. română  de  Daniel  Pop