|
Mamă
Mamă, eu văd , eu te văd,
rochia ta frumoasă albastră, singura , pe care o ai. Tu ai
cusut-o, până când nu a mai rămas nici o stea în casă, nu-i
așa?
Tu mamă, tu drăgălașă în
această frumoasă rochie cerească, eu jur , îmi vei sta mereu în
fața ochilor. Tu sau visul despre tine, sau ziua, în care m-am
trezit (când fața ta sta râzând în fața mea și perdelele au
început să fluture prăfuit, să te salute, căci groaznică erai în
frumusețea ta). Eu înca mai știu : când eram mică, prostuța
noastră casă a invitat toate păsările la ea. (Și tu erai așa de
bucuroasă!) Ele au construit cuiburi în orbitele ei. Acum casa
noastră te cheamă doar pe tine cu buze uscate.
Ea te cheamă acasă și tu
rămâi pentru totdeauna, unde rămâi, mamă , tandră, în purtata ta
rochie de viorele, în cea mai bună dintre toate!
Picioarele tale mici
glisează peste împrăștiatele sfere stelare,
peste lacrimi și peste picături de ploaie. Picioarele tale
devin din ce în ce mai mici . Așa fugi tu departe. Așa fugi
tu în întâmpinare. Râsul tău orbește.
text tradus din lb.
germană în lb. română de Daniel Pop
|
deutsche
Frauen
und Männer