Iubitul mort
Eu stau culcată în părul
stepei. Prea întunecată pentru a zâmbi. Dar pentru o clipă
mi-am dezvelit dinţii, ca
un gălăgios copil rău sau ca un pudel nebun - pentru zece
mii de ochi de deasupra
mea. Ei au grijă de mine în fiecare secundă. Eu nu sunt
niciodată singură.
Părul stepei are mirosul
tău. Îmi aduc aminte de cântecul despre morile de vânt, care
macină fără sfârşit. La nesfârşit tu ai cântat-o. Acum eşti tu
însuţi un cântec . Acum cânt eu şi caii stepei respiră mai
fierbinte, stelele stepei pulsează mai repede, şi stepa se mişcă
în somn şi şopteşte nedesluşiri.
Se crapă de ziuă, eu stau
culcată toată noaptea în ierburi. Acum gura mea este umedă ca
roua şi ochii sunt şi ei .......
poezie tradusă din
lb. germană în lb. română de Daniel Pop
|