În poala ta
Cel mai frumos este
seara în bucătărie de şezut în poala ta şi de spus:
”Acest tren nu opreşte
aici.” Sau ”Viscolul de zăpadă vuieşte afară , ascultă.”
Micul meu motan
bate cu îngheţata
lăbuţă
la fereastră exact
ca poştăriţa.
El vrea
întotdeauna înăuntru
, când eu fermecată
îti
ţin capul,
ca pe un vas scitic.
De câte
ori nu l-am trimis pe acest răsfăţat
pierde vară
în
pădure, întotdeauna
el se întoarce
şi
pe deasupra atât de
nepotrivit !
În
poala ta aş vrea să
murmur jurăminte,
ca un tandru nebun
pe vaporul, care se scufundă.
Îmi
vin în minte aurii
cupole şi biserici
ale patriei ……
Motanul de afară
tuşeşte de trei ori
şi noi ştim :
viscolul de zăpadă
a trecut .
poezie tradusă din lb. germană în lb. română de Daniel Pop
|
![]() |