Eu   scriu   despre   mare

Eu   scriu   despre   mare,   tremurătoarea   noastră   călătorie   la   ţărm   în   mijlocul   iernii,

despre   bătrânul   bărbat,   barca   sa   şi   ai   săi   doi   câini,  despre   pomişorii   ce   aleargă

în   jos   pe   coastă  (ei   au   adastat,  când   ne-au   văzut),   despre   penele   de   pescăruş, 

cu   care   se   gâdilă   în   ureche   unui  iubit   adormit.

Eu   scriu   despre   mare,   despre   piatra,   pe   care   o   separi   de   pietre   şi   o   arunci 

în  mare.  Te   bucuri   şi   mergi   mai   departe   şi   pietrele   de   pe   ţărm  -  ele   îşi   plâng  încă   mult   timp   fratele.

Eu   scriu   mării   şi   îţi   scriu   ţie   ca   unei   pietre   scufundate.   -  blând   şi   cu   veneraţie  -   îţi   scriu   peste  o   mie   de   mile   depărtare.

Căci   marea   ne-a   vrăjit   pe   toţi:  pe   tine,   pe   mine,    pe   bătrânul   bărbat   şi  pomişorii   de   pe   coastă.   Îmi   este,   ca   şi   cum   aş   săruta   imaginea,   în   care  

ne  sărutăm.  Este,  ca   şi   cum   am   fi   o   imagine   şi   memoria   ne-ar   săruta.

text   tradus   din  lb. germană   în  lb. română  de  Daniel  Pop