Deschide fereastra!
Deschide fereastra! Eşti
frumos în lumina Lunii, o mână de porumbei somnoroşi.
Iubirea mea, când capul
tău se odihneşte atât de ţaristic în mâna mea şi sunt atât
de obosită, că nu te
vreau, te văd alergând peste împrăştiate perle albastre
dus din oraşul care ne-a
adus împreună. Şi eu scot la iveală
un imens prosop şi îti fac
semn, cum se face semn pentru totdeauna.
Căci tu eşti mai frumos
ca cireşuţul singuratic în stepa mongolă,
căci tu eşti mai frumos
decât nechibzuita furtună, ce aruncă mere în
grădinile părăsite de la
râu, mai frumos decât caleştile ce se scufundă în ceaţă,
mai frumos decât palate de
ciocolată şi periculoase poduri,
de pe care să te arunci
în jos e o plăcere.
De aceea nu simt nici o
urmă de tristeţe după tine, tu cel care ai deschis fereastra .
Uite - ai speriat porumbeii, dar gânguritul lor a rămas.
text tradus din lb. germană în lb. română de Daniel Pop
|
![]() |