De dis de dimineaţă
De dis de dimineaţă furtuna a pictat cu mâna uscată venirea ei şi
noi stăteam întinşi pe palmele albastre ale dealurilor.
Tu ai suspinat adânc în somn. Eu ţi-am privit gura şi-mi părea,
că un înger îmi lingea inima.
Eu te-am vrut atât de mult, încât ca o tandră pe mine însămi m-am
sfâşiat. Membrele mele au plutit în jos în vale.
Corbi le-au prins în zbor ca pe inele de aur şi le-au cărat în
cuiburile lor.....
text tradus din lb. germană în lb. română de Daniel Pop