Copii Eram copii şi ne legănam distraţi de crengi . Cerul ne atārna plin de comori şi ne ascuţeam pumnalele de lemn pentru a ajunge la ele. Curajos luptam īmpotriva invizibililor duşmani , prindeam fluturi şi păsări mici, pentru a le elibera ceremonios , rādeam de cei care se sărutau , alungam străinii, aduceam pisicuţe mamelor acasă , plāngeam amarnic dar scurt. Eram lupi blajini īntre lupi blajini. Ca o minge de aur răsuna şi se rostogolea timpul nostru cu ochi albaştri rāzānd prin păduri, care ne aparţineau şi noi alergam gāt peste cap , noi alergam după el. Deodată el a dispărut , s-a pierdut īn flori , īn ierburi sălbatice , s-a topit şi ne-a lăsat să stăm, unde noi īncă mai stăm : īmpietriţi īn īngenunchere cu ochi larg deschişi şi părul fluturānd , aproape de ameţeală. text tradus din lb. germană īn lb. romānă de Daniel Pop |
![]() |