Câine

La  ultimul  etaj  locuieşte  un  câine.

Din  cinci în  cinci   minute  el  se  uită  pe  fereastră.

Îl  văd  sus  presându-şi  nasul  de  fereastra  balconului,

învăluit  în  perdelele  albe, ca  un  doctor.

Când  mă  duc  la  culcare,  el  încă  mai  stă  acolo.

El  priveşte  la  rarele  păsări  sau  stele.

Acum  este  vară  şi  câinele  stă  culcat  pe  balcon,

nasul  şi  l-a  băgat între  zăbrelele  grilajului.

Păsările  construiesc  un  cuib  în  stânga  lui,  dar  el  nu  ştie  asta.  

Când  stelele  îşi  deschid  ochii,  câinele  doarme.

Câinele  este  un  fantast.  El  nu  a  lătrat  niciodată  în  adâncul   curţii.

Visele  lui  cinstite  le-a  îngropat  în  el.

În  întuneric  el  împinge  ghivece  de  flori  de  la  balcon  în  jos.

Mi-aş  dori, ca  el  să  ştie,  că  eu  mă  gândesc  la  el.

Poezie   tradusă  din  lb. germană   în   lb.  română  de   Daniel  Pop